giovedì 21 luglio 2016

SALENTO LA CREAZIONE.


                       
                        Salento (la creazione)

Quandu Dio creau  l’universu
 fice tante cose a suo completamentu,
la terra, lu mare e lu jentu,
poi fice lu cielu, lu sule, la luna
e tutte le stelle te lu firmamentu.

Mise sulla terra tutte le creature,
creau li pesci, l‘auceddhri e l’animali tutti
e cu li sfama cumandau alla terra cu produca
verdure, erbe, fiuri, arbuli, simenti e li meiu frutti.

Poi  cu nu se fazza mancare propriu nienti,
creau a sua immagine l’uomo e la donna,
cu caratteri e fisicu ben distinti.

Li  consegnau la Terra cu tutti l’ abitanti
e li disse: “”dominati su tutti e tutto
e viviti pe sempre felici e cuntenti.””

Li mise intru a nu sciardinu te rara bellezza
cu acqua, fiuri, frutti e ogni prelibatezza.

L’ uomo e la donna erane felici e cuntenti,
mangiavane e bivijàne senza fatica, sudori e patimenti.

Ma l'uomo lu cuntu nu sia fattu cu la donna, te indole curiusa,
 ca tante nde cumbina e pè tuttu troa na scusa.

Te nu serpente viscidu se ficera nfinocchiare,
mangiara lu fruttu te l’arbulu proibitu 
facenduse ngannare
e cusì,  lu destinu te l’umanità intera
 pe sempre ficera cangiare.

Dopu tanta fatica  lu Signore,  nu picca ncazzatu
puru pe quiddhru ca la fimmina  e l'ommu iane appena cumbinatu,
cu se riposa l’osse e le miduddhre nu mumentu
pinzau cu crea, sulla terra nu secondu paradisu
e lu chiamau…..Salentu.

 Scucchiau na crìa te terra mista a petre
e cu vigne e cu arbuli te ulia la siminau,
la circondau te mare smeraldinu sulli lati
e cu spiagge e cu scogliere l’adornau.

Ripa allu mare mise li guardiani
e lu nome a iddhri li mise “faraglioni”
dune te sabbia bianca e cristallina
poi auzau ripa  allu mare pé catina.

Dopu la costa macchia verdeggiante 
e pinete sia a levante ca a punente. 

La terra poi divise a fazzulettini,
auzau pariti a seccu  alli cunfini 
e la populau te gente generosa 
e te bravi e onesti contadini.

Nu puzzu  pe l’acqua li scavau
intra ogni fondu pe lu giustu ristoru
e ogni tantu nu furnieddhru
te petre poi li auzau pe lu riparu.

Li tese armenti e bestie già domati
cu governa, cu utilizza e cu trasforma
lu latte ca li tiane a li cchiù bboni derivati.
Chiantau arbuli te frutto ogni cantune
e verdure te ogni mese le cchiù bbone.

Ogni annu a quai ritorna lu Signore alla bella stagione
cu pija sule, cu se ricarica le pile e
cu se mangia le cose te sta terra ncora bone.

Te mmane a mare scinde cu sse ddifrisca
e tra li bagnanti  cerca cu sse mmisca.

Poi lu iti subbra all’acqua caminare
mentre sutta alla barba bianca lu sienti mmurmurare: 

"lu core ui Salentini iti tenire sempre presciatu,
ca cu fazzu lu Salentu
  gheu, maggiu propriu mmurtalatu!!!!”

Poi sale sulle dune e alla gente 
sulla spiaggia lu sienti priticare:

“””Lu Salentu  è na ricchezza pe lu mundu interu
e merita te tutti lu rispettu chiù sinceru.
Cercati cu nu faciti danni allu Salentu 
 e quistu lu precettu e la raccomandazione ca be fazzu,
 se no pe ll’avvenire be ticu Amen
e be ttaccati tutti quanti a stu beatu cazzu!!!””””