domenica 25 ottobre 2020

L'ORU TE LU SALENTU

 




L'ORU TE LU SALENTU

Regina te l’oiu pe' li seculi

 si stata terra mia,

oru a canali culavi te le presse ogni annata,

moi invece, culane lacrime mare te l'occhi te la gente

ca stae confusa e disperata;

Te peste tutti quanti mmalazzara

e nun c’è cchiui n’arbulu ca è sanu,

 la niura sorte l'ha cundannati 

a morte onza... onza, chianu...chianu;

Cu le razze auzate a 'ncielu,

scheletri bbandunati te ogni età,

  cercane allu mundu n’aiutu ca nu rria

 e 'mplorane pietà;

Comu lucigni o lampe ardune martiri innocenti 

crisciuti cu le  lacrime e culli sudori te tutte le sue genti;

Senza armi e fore te trincea isciu morti e

feriti ca continuane a catire 

lu core miu, strazzatu, continua a sanguinare.

Te dhru passu passu isciu terre bbandunate, 

cruci minate a 'nterra e sfregi alla memoria 

te na Regina ricca, rimasta all’improvvisu nuda, 

senza ori... e puru senza storia.