martedì 26 marzo 2013

A BORGAGNE



Dedicata a Borgagne e a tutti i Borgagnesi 
che per motivi vari vivono lontano

Burgagne miu te scriu mo' sti do versi, 
cu sacci quantu bene te oiu gheu,
e quidhdru ca me ntisi intra allu core 
quandu riau l'ura cu te lassu e cu me ndau.

Confuso, cu l'occhi luccicanti, 
cu lu core nfrantu e la uce sommessa, 
lassai Burgagne miu cu na promessa.

Nu giurnu nun'ci fose te emigrante,
passatu senza penzu a stu paese, 
almeno na fiata allu giurnu 
e sicuru trenta allu mese.

Passara l'anni e me truai cu li fiji grandi, 
cu li capiddhri bianchi e quattru sordi,
fatti intra tant'anni cu fatica, 
sacrifici, lacrime e ricordi.

Ma na decisione, gheu,
drhu giurnu ca partivi,
facendu na promessa,
 lia pijata:

"Allu mazza miu l'ultima fermata"

Cusi' nu bellu giurnu, 
me ccosi tutte le canzeddhre, 
muiere, fiji e dhre quattru straceddhre 
e pijai la strada te lu ritorno, 
pe lu paese chiu bellu te lu mundu

Cosa me paria quasi te sognu, 
pinzandu ca ia riatu lu sospiratu giurnu,
te ddhra promessa sacra ca me fici,
raggiunta moi cu tanti sacrifici.

Quistu e' l'augurio ca fazzu a tutti dhri paesani
ca pe motivi vari, 
te stu bellu paese staune lontani.

Cu ria puru pe tutti
dhru giurnu tantu sospirato 
e cu putiti tutti dire, 
cu lu core prisciatu,

  “A Burgagne miu, finalmente su turnatu!!!"



2 commenti: